Azi la lecţia de istorie: istoria ciorapilor
5 Martie 2010
Se prea poate ca ciorapii să fie cel mai sexy articol din garderoba unei femei, dar se poate să nu ştiţi că aceştia datează de acum 400 de ani. Bineînţeles, ei n-au avut aceeaşi formă şi acelaşi material încă de la început, ci au cunoscut o serie de îmbunătăţiri şi schimbări de-a lungul timpului.
Povestea începe în 1589, când William Lee a inventat prima maşină de tricotat ciorapi din lume, începând astfel tricotarea bumbacului, a lânii şi a mătasei. Astfel au apărut primii ciorapi care puteau fi fabricaţi din oricare dintre aceste materiale. Până la mijlocul secolului al 16-lea, atât femeile cât şi bărbaţii îi purtau. Fiind în general albi, oamenii îi purtau doar în scopul de a se proteja de frig, fără a se gândi la succesul pe care urmau să îl aibă peste câteva secole.
În momentul de faţă, când ne referim la ciorapi sau dresuri, de obicei ne vin in minte ciorapii pantalon, cu chilot inclus. Puțină lume ştie că până în anii 1960, ciorapii erau 3 sfert şi se purtau de obicei cu portjartier.
Revenind la cronologie, până în 1930 tehnica de fabricare a rămas relativ deschimbată. In 1930, inventarea unei noi maşini de tricotat în mod circular făcea posibilă tricotarea ciorapilor într-o singură bucată, spre deosebire de vechea tehnică, ce prevedea tricotarea ciorapului si apoi coaserea lui în partea din spate. Si azi putem vedea ciorapi cu această cusătură specifică, însă cusătura este doar imitată.
În 1939 – Julian Hill – un om de ştiinţă aflat în căutarea unui înlocuitor al mătasei, a descoperit un fir puternic, curat şi foarte asemănător cu mătasea. Astfel a fost creată prima fibră sintetică, cunoscută sub denumirea de „nylon”.
Nylonul a fost o revelaţie şi primii ciorapi de nylon au apărut în magazinele din New York, pe 15 mai 1940. Doar în prima zi au fost vândute peste 72000 de perechi, iar piaţa japoneză de mătase s-a prăbuşit aproape peste noapte. În primul an s-au vândut 64 milioane de perechi de ciorapi, iar producătorii nu puteau ţine pasul cu cererea.
Al doilea război mondial a întrerupt producţia pentru câtva timp din cauza lipsei materialelor, astfel încât era foarte greu să mai găseşti o pereche de ciorapi de nylon. Nylonul era folosit la producerea de paraşute și corturi militare.
După război, se reia fabricarea, iar ciorapii însoţiţi de jartiere (devenite faimoase în 1932 datorită lui Marlene Dietrich) fac din nou furori. Începând de atunci, femeile au început să-şi arate picioarele, trecând de la opacitatea bătrânească la transparenţa sexy a noilor articole vestimentare.
În anii 50, progresele tehnologice au permis fabricarea ciorapilor mult mai fini, în mai multe culori – şi ce e cel mai important – au redus costurile lor.
În anii 60, ciorapii trei sferturi au intrat într-o epocă neagră, odată cu apariţia colanţilorşi a ciorapilor cu chilot. Astfel, purtarea lor era mai practică, deoarece nu trebuiau folosite şi portjartierele, uneori deranjante şi inconfortabile. Acest tip de ciorapi au prins un avânt puternic la sfârşitul anilor 60, începutul anilor 70, când fusta mini a apărut pe scenă. Noi fibre, precum elastanul (denumit si Lycra sau spandex), microfibra si mătasea, au sporit calitatea si diversitatea ciorapilor.
O altă inovaţie remarcabilă pentru lumea ciorapilor au fost ciorapii cu banda adezivă, care nu aveau nevoie de jartiere, fixându-se chiar pe piele.
În zilele noastre, ciorapii sunt fabricaţi dintr-un amestec de fibre care le dau elasticitate, fineţe şi confort. Cu trecerea timpului, metodele de fabricare au evoluat, permiţând imprimarea sau ţeserea unor modele, colorarea lor în toate culorile posibile şi forme care mai de care mai senzuale sau mai ciudate.
